Nasterea in Farasa Capadociei
Fericitul monah Paisie Aghioritul, cu numele de mirean1 Arsenie Eznepidis, s-a nascut pe 25 iulie 1924, in comuna Farasa din Capadocia2 (Asia Mica).
Farasa era, inaintea Schimbului de populatie3, o comuna bine gospodarita, cuprinzand sase sate, ce se aflau la aproape doua sute de kilometri sud de Cezareea. Locuitorii Farasei erau renumiti pentru vitejia lor, datorita careia comuna lor a ramas necucerita de catre teti (turci razvratiti), devenind o insula de pamant grecesc liber la marginile Capadociei.
Desi erau prigoniti de catre turci, farasiotii, ca niste adevarati "macabei"4, au reusit sa-si pastreze curata ortodoxia, constiinta nationala si limba.
In comuna Farasa - o adevarata oaza ortodoxa din Asia Mica - existau cincizeci de biserici si multe agheasme (izvoare iesite prin minune), cunoscute in toata Capadocia pentru minunile savarsite prin ele.
Farasiotii erau evlaviosi, iubeau Biserica si aveau duh de nevointa (in zilele de post, cei mai multi dintre farasioti mancau o data in zi), continuand astfel traditia ascetica inceputa de marii Parinti capadocieni.
Ultimul mare ascet capadocian a fost preotul comunei Farasa, Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, Mare Facator de minuni (1841-1924). Datorita minunilor uimitoare pe care le savarsea, alergau la el crestini, dar si musulmani, din toata Capadocia.
Familia Cuviosului Paisie Aghioritul
Traind in acest mediu binecuvantat, stramosii Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul se distingeau prin deosebita lor evlavie.
Tatal Parintelui Paisie Aghioritul se numea Prodromu Eznepidis si a fost primar al Farasei timp de cateva decenii, deoarece avea darul bunei ocarmuiri; era credincios si evlavios; avea o deosebita evlavie la Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul si il asculta in toate. Prodromu era un bun mestesugar (se pricepea la toate); era mai ales un barbat curajos, un foarte bun patriot, un luptator viteaz, un foarte bun tragator si un neinfricat granicer; a salvat de multe ori satul de teti. Era drept, iubitor de oameni si milostiv.
Mama Cuviosului Paisie Aghioritul se numea Evloghia (mai tarziu, in Konița, o strigau Evlampia) si era ruda cu Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul. Era inteleapta, harnica, foarte evlavioasa si fusese crescuta sub povatuirea Sfantului Arsenie Capadocianul.
Aceste suflete binecuvantate - Prodromu si Evloghia - au dobandit zece copii. Primii doi, Ecaterina si Sotiria, au murit de mici. Atunci cand Sfantul Arsenie Capadocianul l-a botezat pe cel de-al treilea copil, a spus sa-l numeasca Zoe (adica viata) si de atunci toti copiii au ramas in viata. Numele lor, in ordinea descrescatoare a varstei, sunt: Zoe, Maria, Rafail, Amalia, Haralambie, Arsenie (Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul), Hristina si Luca. Doi dintre ei - Rafail si Hristina - inca mai traiau in 2004.
Botezul si exilarea
Asadar, in Farasa din Capadocia cea nascatoare de Sfinti, pe 25 iulie 1924, in ziua pomenirii Sfintei si Dreptei Ana (mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria), s-a nascut Arsenie Eznepidis - cel care avea sa devina Marele Sfant ortodox contemporan: Cuviosul Paisie Aghioritul.
In Farasa, la 7 august 1924, cu putina vreme inainte de plecarea lor in Grecia, odata cu Schimbul de populatie3, Parintele Paisie Aghioritul a fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care i-a daruit numele sau si a profetit ca pruncul va deveni calugar.
In anul in care s-a nascut Cuviosul Paisie Aghioritul a avut loc Schimbul de populatie3 si a fost dezradacinat elenismul din Asia Mica. Atunci si familia Cuviosului Paisie, impreuna cu ceilalti farasioti si cu Sfantul Arsenie Capadocianul, a luat drumul amarei pribegii. In corabia care ii ducea in Grecia, in mijlocul imbulzelii, cineva a calcat din neatentie pe pruncul Arsenie. Parintii lui au crezut ca a murit, dar Dumnezeu l-a tinut in viata pe alesul Sau, deoarece acesta urma sa devina povatuitor al multor suflete catre Imparatia Cerurilor.
Atunci era necunoscut printre multimile de refugiati, pruncul Arsenie, care, dupa ani de zile, urma sa devina cunoscut in toata lumea si sa povatuiasca multimi de oameni pe calea credintei. Chiar din primele zile a cunoscut durerea si chinurile oamenilor. Mai tarziu el insusi urma sa devina liman de mangaiere pentru miile de suflete chinuite.
Pe 14 septembrie 1924, de sarbatoarea Sfintei Cruci, dupa multe primejdii, refugiatii au ajuns cu vaporul in portul Pireu, si de acolo s-au stabilit la inceput in Kerkira. Acolo, dupa 40 de zile - conform propriei proorocii ("Eu voi trai patruzeci de zile in Grecia si voi muri intr-o insula") - a adormit in chip sfant si a fost inmormantat Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, lasand urmas vrednic al mostenirii sale duhovnicesti pe micul Arsenie, devenit Parintele Paisie Aghioritul dupa aceea. Dupa putin timp, familia Cuviosului Paisie Aghioritul a plecat din Kerkira si s-a stabilit in Konița din Epir, unde Parintele Paisie Aghioritul si-a petrecut anii copilariei.
