Despre Cuviosul Paisie Aghioritul

Parintele Paisie Aghioritul – un dar al lui Dumnezeu catre oamenii epocii noastre

Dumnezeu a randuit ca pe 25 iulie 1924 sa rasara in binecuvantatul pamant al Capadociei - cel care a odraslit unii din cei mai mari Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe¹ - o floare preafrumoasa si mult inmiresmata: Cuviosul Paisie Aghioritul.

Parintele Paisie Aghioritul este un Mare Sfant² grec contemporan al Bisericii Ortodoxe, cel mai iubit si mai cunoscut monah de la Sfantul Munte Athos, o stea care lumineaza pe cerul Bisericii, un dar al lui Dumnezeu si al Maicii Domnului pentru Ortodoxie, monahism si pentru oamenii epocii noastre.

Cuviosul Paisie Aghioritul a fost un mare ascet care a trecut pe pamant, un monah ortodox care sprijinea intreaga lume cu rugaciunile sale. Prin viata lui sfanta si prin puterea sa facatoare de minuni, Cuviosul Paisie Aghioritul a descoperit in ochii oamenilor lumina lui Hristos si puterea lui Dumnezeu.

"Astfel de Sfinti ca Parintele Paisie trimite Dumnezeu pe pamant o data la patru sute de ani!" - a spus Staretul Porfirie Kafsokalivitul³.

"Monahul care strabatea cerurile"

Smeritul Parinte Paisie Aghioritul dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, care a trecut dincolo de hotarele Greciei si s-a raspandit in toata lumea, fara radio, fara televizor, fara ziar sau alte mijloace de informare in masa care sa spuna ceva despre el cata vreme a trait. Toata aceasta faima a Cuviosului Paisie Aghioritul s-a transmis din gura in gura de catre oamenii care au ramas uimiti de binefacerile si minunile lui. Veneau sa-l vada si sa-i ceara sfatul oameni din America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Australia, Africa si de pretutindeni.

Cu fiecare zi care trece lumea afla ce fel de om a trecut pe pamant si il cinsteste tot mai mult. Cauta sa afle tot ce s-a scris referitor la el, sa intrebe pe oamenii care l-au cunoscut. Multi citesc cartile lui, folosesc cuvintele lui in predici, in cicluri de catehizare, si-l au ca model pe acest smerit monah, care avea doar clasele primare. Iar aceasta inseamna ca Harul lui Dumnezeu a dat deja binecuvantarea sa fie popularizat, lucru pe care Cuviosul Paisie Aghioritul nu l-a urmarit niciodata.

Intr-o zi obisnuita il vizitau la chilie o suta - doua sute de oameni, pentru a-i primi sfatul. Atunci cand iesea din Sfantul Munte pentru a vedea pe femeile si pe bolnavii neputinciosi care nu puteau veni in Sfantul Munte, mii de persoane asteptau la rand pana in zori, pentru a lua binecuvantare si a vorbi un minut-doua cu Parintele Paisie. In acest foarte scurt rastimp, multi primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori, acest lucru se petrecea mai tarziu, prin rugaciunile Cuviosului Paisie Aghioritul.

Masinile parcate pe marginile drumului depaseau distanta de un kilometru. La Sfanta Manastire de maici a Sfantului Ioan Teologul de la Suroti – Tesalonic (care a fost intemeiata de Cuviosul Paisie Aghioritul), masinile veneau si plecau continuu. Parintele Paisie Aghioritul le-a fost calauzitor multora, mari si mici, insemnati si neinsemnati. Pe smeritul monah Paisie Aghioritul il cercetau oameni din toate paturile sociale: eruditi si neinvatati, persoane politice, deputati, ministri, senatori din Statele Unite, profesori universitari, medici, teologi, episcopi si oameni de alte religii.

Cu miile erau scrisorile pe care oamenii i le trimiteau. Problemele psihologice, cancerul, familia despartita – cel putin una din acestea trei era cuprinsa in scrisori. Durerea curgea la Parintele Paisie fie personal, fie prin scrisori. Durerea altuia o facea a sa; nu voia si nu putea ramane indiferent, atunci cand ceilalti sufereau. Daca se putea, ridica toata greutatea crucii pe umerii sai, pentru a-l usura pe aproapele. Parintele Paisie Aghioritul aduna durerea, nelinistea si problemele lumii si dadea inapoi solutii, bucurie si pace. Cand trebuia si unde anume era nevoie, Cuviosul Paisie Aghioritul intervenea in mod minunat cu stapanire dumnezeiasca si dezlega cele de nedezlegat.

Chiar si dupa adormirea sa, Cuviosul Paisie Aghioritul ii ajuta pe oameni prin scrierile sale. Cartile sale au un rasunet nemaiintalnit, sunt citite cu nesat, sunt traduse in multe limbi straine, deoarece vorbesc direct inimii, ii misca sufleteste si pe cei simpli, si pe cei culti. Prin invatatura pe care a lasat-o, Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul s-a dovedit a fi un mare dascal contemporan al vietii duhovnicesti. 

Harismele4 Cuviosului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a unit in persoana sa pe apostolul, pe proorocul, pe evanghelistul, pe dascalul si, mai ales, pe parintele. Toata viata sa a fost o marturie a Invierii. El insusi a fost o marturie vie a Invierii, care ii intraripa cu aripile nadejdii pe toti oamenii care veneau la el. Fiecaruia ii dadea “vitamina” care ii lipsea.

Datorita nevointei si a jertfei sale peste putere (priveghere, post, metanii, zavorare in pesteri, sedere in scorburi de stejar, rugaciune indurerata pentru toata lumea, metanii), Dumnezeu l-a impodobit pe Cuviosul Paisie Aghioritul cu numeroase harisme. Aceste harisme sunt prezentate in cartea "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac si aparuta la Editura Evanghelismos, in Bucuresti, in anul 2005.

1. Harisma tamaduirilor

Cuviosul Paisie Aghioritul i-a vindecat pe multi oameni care sufereau de boli incurabile: cancer, leucemie, paralizie, orbire, boli de inima, a dezlegat sterpiciunea multor femei, etc. Parintele Paisie ii vindeca uneori doar prin cuvintele: “Nu ai nimic, esti bine.”, alteori ii insemna pe bolnavi cu Sfintele Moaste si ii ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului in Semnul Sfintei Cruci, alteori se ruga indelung. Numeroase exemple de vindecari minunate savarsite de smeritul monah aghiorit - prin rugaciunile si nevointele sale - gasiti pe pagina "Vindecari savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul", de pe acest blog.

2. Harisma scoaterii si a biruirii diavolilor

Cuviosul Paisie Aghioritul a vindecat multi demonizati, scotand diavolii din ei, si s-a luptat adesea in coliba sa cu diavolii in persoana, biruindu-i cu desavarsire.

3. Harisma inainte-vederii (a proorociei)

Cuviosul Paisie Aghioritul a spus multor oameni lucruri care li se vor intampla in viitor si a profetit evolutii viitoare in istoria Greciei.

4. Harisma stravederii (era “vazator cu duhul”)

Cuviosul Paisie Aghioritul uneori, cu Harul lui Dumnezeu, cunostea cine erau oamenii care veneau la el sa-l viziteze, cum ii cheama pe fiecare, dispozitia lor, starea lor duhovniceasca, locul de obarsie, trecutul lor, ce gandeau, ce servici aveau, ce probleme ii preocupau, inainte ca acestia sa ii spuna vreo ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie Aghioritul cunostea inima fiecarui om mult mai adanc si mult mai curat decat cunostea omul despre sine insusi. Cuviosul Paisie Aghioritul avea propriul sau "televizor duhovnicesc" si vedea chiar si o persoana care era departe de el: ce face, ce gandeste si cum se simte. Cunostea de asemenea ce scrie intr-o scrisoare pe care i-o trimiteau si dadea raspunsul fara sa o citeasca, precum cunostea si ce contine un pachet fara sa-l deschida.

5. Harisma discernamantului

Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea aproape in fiecare situatie care era voia lui Dumnezeu, precum si daca trebuia sa o arate sau nu; uneori, cunostea care era solutia cea mai buna si mai corecta in fiecare situatie, chiar si pentru subiecte stiintifice, cu toate ca nu terminase decat primele patru clase primare.

6. Harisma mangaierii

Asa cum soarele alunga ceata si incalzeste, tot astfel si Cuviosul Paisie, prin harisma mangaierii, alunga mahnirea si mangaia pe orice suflet chinuit care se apropia de el. Multi veneau la Parintele Paisie mahniti si plecau usurati sufleteste. Chiar si numai daca il vedea cineva, primea putere si bucurie. Cuviosul Paisie Aghioritul lua toata durerea si mahnirea oamenilor si punea in loc bucurie si mangaiere. Mergeau la smeritul Parinte Paisie multi monahi chinuiti de ganduri si ispite, dar dupa o scurta discutie cu el se simteau usurati, parca le-ar fi crescut aripi, si plecau "zburand". Schimbarea tuturor celor care mergeau la Parintele Paisie Aghioritul era atat de vadita, incat toti observau lucrul acesta si ii intrebau: “Nu cumva ai mers la Parintele Paisie?”

7. Harisma deosebirii duhurilor

Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea cu exactitate daca un gand sau o intamplare duhovniceasca era de la Dumnezeu sau de la cel viclean (adica de la necuratul, diavolul), care cauta sa insele si sa indemne la rau.

8. Harisma cuvantului si a teologiei – cea mai inalta dintre toate harismele Duhului Sfant

Cuviosul Paisie Aghioritul, sfatuind pe inchinatori

Cuvantul Cuviosului Paisie Aghioritul era simplu, ca cel al pescarilor-Apostoli, practic, viu, expresiv, atragator, bland, dulce, si cadea ca o roua peste sufletele insetate. Vorbea adeseori in pilde, dadea exemple din natura si viata. Exprimarea sa era limpede, poetica si plina de apoftegme⁵. Putea vorbi liber toata ziua fara sa se pregateasca, dar cu toate acestea ascultatorii nu-si puteau dezlipi privirile de la el. Cuvantul sau mergea direct la sufletele oamenilor.

Sunt uimitoare cunostintele sale din toate domeniile, intelepciunea sa si memoria sa nemaiintalnita. Povatuia duhovniceste monahi si manastiri, rezolva problemele mirenilor casatoriti si necasatoriti, se intretinea cu oameni de stiinta, care se minunau de cunostintele si agerimea sa. Smeritul Parinte Paisie Aghioritul cobora sau urca la nivelul cultural si la starea duhovniceasca a oamenilor, tinand cont de caracterul, meseria, obarsia si preocuparile lor. Din multele experiente duhovnicesti pe care le-a avut cu Sfintii, cu Ingerii, cu Maica Domnului, dar si cu vederi ale Luminii necreate, devenise un adevarat teolog si cunostea in profunzime tainele lui Dumnezeu. Solutiona in cateva minute neclaritatile teologice adunate in ani de zile ale profesorilor universitari de la Facultatea de Teologie.

Una din putinele inregistrari video cu Parintele Paisie Aghioritul, in care smeritul monah ii sfatuieste pe inchinatori, in curtea Colibei sale, Panaguda Dati Refresh (apasati tasta F5) la acesta pagina web inainte de a vedea videoclipul, pentru a-l viziona corect

9. Harisma depasirii legilor firii

Uneori, inaintea Parintelui Paisie Aghioritul, stihiile naturii se plecau, dar si el insusi actiona, depasind si anuland legile naturale.

• Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie - desi in jurul sau ploua, pe el nu il atingea nicio picatura !
• Cand Cuviosul Paisie Aghioritul vroia, se facea nevazut: desi se aflau oameni in jurul sau, nu il vedeau !
• De multe ori, Parintele Paisie Aghioritul, in vremea rugaciunii, se ridica in vazduh si cu trupul; chiar si atunci cand lucra sau mergea, a fost vazut ca nu calca pe pamant (era ridicat de la pamant cam la vreo treizeci de centimetri).
• Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul raspandea peste tot har dumnezeiesc, prin care ii ajuta pe oameni sa depaseasca legile firii in diferite situatii; printr-o simpla binecuvantare, ii umplea pe oameni de har si ii facea sa simta prezenta lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, chiar prin simpla sa prezenta, smeritul monah Paisie Aghioritul ii adapa pe oameni cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca.
• Desi era un om firav (datorita vietii sale ascetice), Parintele Paisie Aghioritul, dupa ce isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga putin, ridica doar cu mainile sale chiar si stancile peste masura de grele, stanci care nu au putut fi ridicate de mai multi oameni !

• Parintele Paisie Aghioritul nu era “prins” in fotografii sau pe casete audio sau video; datorita smereniei sale, Cuviosul Paisie evita sa fie fotografiat, filmat sau inregistrat; ceda doar in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu fie raniti de refuzul sau – din dragoste isi jertfea chiar si smerenia. Multi oameni l-au fotografiat in ascuns, dar fotografiile ieseau complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protectie, alteori se ardea filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia iesea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu aparea in poza. Atunci cand unii il inregistrau pe Parintele Paisie in ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu inregistra nimic, sau se inregistrau toate celelalte sunete (discutii ale altor persoane care erau de fata, ciripitul pasarilor, alte zgomote), dar vocea Parintelui Paisie lipsea; alteori, casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie. In toate situatiile in care oamenii incercau sa-l inregistreze pe ascuns, desi ii rugase la inceput sa inchida aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul stia ca este inregistrat, si uneori le spunea: “Chiar daca nu le veti inchide, nu vor inregistra”, lucru care se si intampla.

10. Harisma anularii distantelor

Cuviosul Paisie Aghioritul, uneori, se deplasa cu trupul sau material - intr-o fractiune de secunda - din Sfantul Munte Athos la Tesalonic, sau in Epir sau in Macedonia. De nenumarate ori, Parintele Paisie Aghioritul a salvat de la moarte diferite persoane care se aflau la mii de kilometri distanta fata de el. Desi nu pleca de la Coliba sa din Sfantul Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa adeseori foarte departe, pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. In timp ce se ruga in chilia sa, de multe ori Duhul Sfant il ducea pe Parintele Paisie in spitale, in casele oamenilor indurerati, la oamenii care erau gata sa se sinucida. Uneori Cuviosul Paisie Aghioritul se arata si oamenii il vedeau si il auzeau (in vis sau aievea). Alteori, urmarea fara sa fie vazut ce se intampla unei oarecare persoane, unei familii sau intr-o manastire.

11. Cuviosul Paisie aude atunci cand este chemat prin rugaciune

Parintele Paisie Aghioritul auzea, in chip duhovnicesc, invocarile si rugaciunile unor crestini, care il chemau in ajutor de la sute de kilometri departare. Iar smeritul monah Paisie Aghioritul ii ajuta nevazut prin rugaciunea sa sau trimitea raspuns in alt mod.

12. Harisma cunoasterii starii celor adormiti

Datorita curateniei sale sufletesti, Cuviosul Paisie Aghioritul a primit de la Dumnezeu puterea de a vedea sufletele anumitor persoane in clipa in care paraseau pamantul si urcau la cer. De asemenea, cunostea si starea in care se aflau sufletele altor persoane adormite in Domnul. Mai mult decat atat, smeritul Parinte Paisie Aghioritul a calatorit in lumea de dincolo impreuna cu unii oameni aflati in pragul mortii (infatisandu-se ca o faclie aprinsa), apoi s-a intors impreuna cu acestia inapoi pe pamant, salvandu-i de la moarte.

Cuviosul Paisie Aghioritul vorbind cu 2 germani in limba Cincizecimii

13. Harisma comunicarii in limbi pe care nu le-a invatat niciodata

Desi Cuviosul Paisie Aghioritul nu cunostea alta limba decat greaca, in multe randuri (atunci cand a existat un motiv serios) a discutat si s-a inteles in chip minunat cu turistii care vorbeau alta limba – se intelegea cu ei in limba Cincizecimii !

14. Harisma aratarilor ceresti

Cuviosul Paisie Aghioritul a vazut cu ochii sufletului multi Sfinti (Sfintii Trei Ierarhi, Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Sfantul Isaac Sirul, Sfanta Mucenita Eufimia, Sfantul Arsenie Capadocianul, Sfantul Luchilian, Sfantul Vlasie din Sclavena), pe Ingerul lui Pazitor, pe Maica Domnului (de mai multe ori) si pe Insusi Domnul Iisus Hristos. Nu i-a vazut in vis, ci aievea, uneori chiar ziua in amiaza mare. Acestia vorbeau cu el, il sarutau, ii aduceau mancare, il tamaduiau, ii faceau fagaduinte, ii descopereau taine.

15. Harisma radierii Luminii necreate

De multe ori, Cuviosul Paisie Aghioritul a vazut Lumina necreata, dar in repetate randuri a fost vazut cum el insusi radia Lumina necreata. Uneori, fata sa stralucea ca soarele; chipul sau radia o lumina alba, dar nu orbitoare. Alteori, Cuviosul Paisie Aghioritul era invaluit in intregime intr-o lumina care cobora de sus, diferita de cea a soarelui: era mai puternica decat ea si era mai stravezie, mai curata, aurie si totodata putin albastrie. In alte momente, chipul smeritului Parinte Paisie Aghioritul stralucea de o lumina puternica, lina, si totusi trasaturile fetei sale se distingeau. Unii inchinatori s-au invrednicit sa vada o aureola in jurul capului Cuviosului Paisie Aghioritul, mai luminoasa decat soarele. In fata acestor privelisti neobisnuite, inchinatorii primeau in sufletul lor dulceata acelei Lumini dumnezeiesti, iar inima li se umplea de multa dragoste, bucurie si pace. Desi vedea slava lui Dumnezeu si contempla Lumina necreata si de multe ori stralucea si el la exterior, smeritul Parinte Paisie Aghioritul se straduia, pe cat ii statea cu putinta, sa se ascunda si nu deschidea discutia despre aceste stari dumnezeiesti.

16. Harisma miresmei dumnezeiesti

De multe ori, Cuviosul Paisie Aghioritul simtea o mireasma foarte puternica atunci cand trecea pe langa chilia unui Cuvios, cand se afla in preajma unor Sfinte Moaste sau cand pregatea editarea cartii sale despre Sfantul Arsenie Capadocianul – ca semn al bunavointei Cuviosului Arsenie pentru editarea vietii lui. Cuviosul Paisie Aghioritul nu numai ca simtea buna mireasma, ci si el insusi devenise “mireasma lui Hristos”: de multe ori il trada Harul dumnezeiesc si dovedea sfintenia lui cu miresma puternica care, ca si “mirul varsat”, iesea din el, din gura sa, din obiectele sale personale, din obiectele daruite de el altor persoane si din locurile unde traia. Mireasma nespusa pe care o raspandea smeritul Parinte Paisie Aghioritul era atat de puternica si intensa, incat umplea intreaga curte si toate miroseau: si aerul, si pietrele, si copacii. Aceasta mireasma deosebita ii insotea uneori pe inchinatorii care plecau de la Coliba sa (care se numea "Panaguda") pana departe. O data cu aceasta mireasma nespusa pe care o simteau mult timp dupa ce se desparteau de Fericitul Parinte Paisie Aghioritul, inchinatorii primeau si multa bucurie si pace in suflet.

Parintele Paisie Aghioritul, hranind un iepuras

17. Harisma imprietenirii cu animalele salbatice

Cuviosul Paisie Aghioritul a primit de la Dumnezeu harisma de a petrece cu animalele salbatice, fara ca acestea sa-l vatame - asa cum s-a intamplat cu Adam inainte de cadere si cu multi alti Sfinti. Fiarele salbatice simteau marea lui dragoste si vedeau in el curatia omului de dinainte de cadere. Ii hranea din mana lui pe ursii salbatici, pe iepuri, poruncea serpilor, pasarelelor, ursilor, furnicilor si acestia i se supuneau.

18. Harisma rugaciunii pentru intreaga lume

Harisma rar intalnita a rugaciunii pentru intreaga lume a primit-o Cuviosul Paisie Aghioritul dupa mari nevointe. Rugaciunea sa era neincetata, din inima, curata, rodnica; aceasta era impartita in trei parti: una pentru sine, una pentru vii si una pentru adormiti. Isi generaliza rugaciunea pentru a-i cuprinde pe toti oamenii.

Parintele Paisie Aghioritul, ingenuncheat la rugaciune

Rugaciunea pe care o facea smeritul monah Paisie Aghioritul il istovea, deoarece participa la durerea omeneasca. Multa durere omeneasca pe care o vedea in jurul sau il facea ca sa se roage mai mult, in ciuda marii sale nevointe si a bolilor care il chinuiau. Rugaciunea sa era insotita de post, osteneala, metanii si mai ales de smerenie. Cuviosul Paisie Aghioritul se considera raspunzator pentru suferintele tuturor oamenilor, deoarece i se parea – datorita adancii sale smerenii – ca nu ajuta suficient de mult lumea indurerata. El insusi se ruga mult, dar voia ca si altii sa participe si sa se osteneasca cu el in rugaciune.

Cuviosul Paisie Aghioritul, asezat langa sihastria sa

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: “Daca as putea, as face o fabrica de rugaciune care sa nu se opreasca niciodata. Lumea are nevoie de multa rugaciune.”. Parintele Paisie Aghioritul afla, cu ajutorul “televizorului sau duhovnicesc”, cand se petreceau lucruri grave in intreaga lume si se ruga fierbinte, participand cu durere la incercarea prin care treceau oamenii respectivi. Cuviosul Paisie Aghioritul se ruga pentru intreaga lume cu Rugaciunea lui Iisus si facea metanii, dar odata cu el, psalmodiau si Puterile Ceresti, care il ajutau in rugaciuni si i le duceau la Dumnezeu (asa dupa cum marturiseste staretul unei chilii invecinate, care a auzit cateva nopti la rand psalmodii in Coliba Parintelui Paisie, in timp ce Cuviosul Paisie se ruga).

Asemeni Sfintilor Parinti din vechime, Cuviosul Paisie a intarit lumea intreaga cu rugaciunile sale, a sprijinit nenumarate suflete, a vindecat bolnavi, a izbavit indraciti si L-a descoperit in inimile multora pe Dumnezeu, ajutandu-i sa se mantuiasca. In toata viata sa, Cuviosul Paisie Aghioritul “s-a topit ca o lumanare” rugandu-se neincetat, insa acum lumanarea nestinsa a rugaciunii sale arde neincetat inaintea Preasfintei Treimi si mijloceste pentru noi toti. Minunile si aparitiile sale de dupa adormirea sa dovedesc aceasta.

19. Harisma dragostei

Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura, pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca. Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.

Oamenii simteau aceasta dragoste mare si dezinteresata a Cuviosului Paisie Aghioritul. Fiecare inchinator care il vizita, ii simtea dragostea care il cuprindea cu totul. Cei care il vedeau pentru prima oara se simteau ca si cand l-ar fi cunoscut de ani de zile. Cand plecau de la Parintele Paisie se simteau legati de el; dragostea lui ii urma pretutindeni. Multi oameni credeau ca sunt cei mai iubiti de Parintele Paisie, credeau ca erau mai legati de el decat altii; fiecare il simtea ca fiind al sau si aveau o deosebita dragoste fata de el. Dar Cuviosul Paisie Aghioritul avea o dragoste aparte pentru fiecare; se daruia fiecarui suflet si il iubea asa cum era el, cu patimile si neputintele lui; simtea pentru toti oamenii aceeasi dragoste pe care a avut-o fata de rudele sale; ii simtea pe toti oamenii ca pe niste frati.

Parintele Paisie Aghioritul impartea dragoste tuturor, dar inima lui nu seca, deoarece se legase de Izvorul nesecat, de Dragostea cea vesnica - de Hristos. Dragostea era o virtute fireasca la Cuviosul Paisie Aghioritul. “De mic am avut-o in sange”, spunea el. Dar mai tarziu a stralucit si mai mult in cuptorul nevointei si al neincetatei Rugaciuni a mintii, si a ajuns la dragostea dumnezeiasca.

Aceasta dragoste au simtit-o si fiarele padurii, si beduinii, si tot ea ii misca sufleteste pe tinerii chinuiti din vremea noastra. In persoana Cuviosului Paisie Aghioritul ei gasesc pe parintele iubitor si dragostea de care au fost lipsiti. Multi dintre ei, desi nu l-au cunoscut, merg la mormantul lui si uda pamantul cu lacrimile lor, deoarece simt cum ii imbratiseaza cu dragostea sa nobila de acolo de unde se afla.

20. Harisma jertfirii de sine

Harisma care il facea sa fie si mai iubit de oameni si care dadea putere rugaciunilor sale era jertfirea de sine, harisma pe care smeritul monah Paisie Aghioritul o avea din belsug. Cand vedea ca cineva are o nevoie deosebita, Cuviosul Paisie ii dadea inima lui si negresit si un mic dar. Iar atunci cand nu avea ce sa dea, daruia metania sau vesta sa. Nemasurata sa dragoste il facea sa isi jertfeasca chiar si evlavia! Obiectele sfinte, pentru care avea o evlavie deosebita, nu ezita sa le daruiasca altora. Odata a daruit crucea pe care o purta la gat si care avea o particica din Lemnul Sfintei Cruci. Altadata a daruit o cutiuta ce-o purta la gat si care avea in ea un dinte al Sfantului Arsenie Capadocianul. Cu ea ii insemna in chipul Sfintei Cruci pe cei bolnavi sau demonizati. De asemenea, a daruit toate partile pe care le avea din Sfintele Moaste ale Sfintei Mucenite Eufimia, pentru care avea o evlavie nespus de mare. La fel a facut si cu icoanele facatoare de minuni.

Cuviosul Paisie Aghioritul voia si ridica cu bucurie durerea si bolile miilor de oameni care il vizitau. Viata lui a fost o jertfa pentru aproapele. Rugaciunile sale facute cu lacrimi si cu durere erau insotite de posturi si osteneli nenumarate. Postea luni de zile pentru a ajuta un suflet. Odata, cand a aflat ca un oarecare tanar trecea printr-o primejdie sufleteasca si trupeasca, Cuviosul Paisie Aghioritul nu a mancat nimic zile intregi si nici nu a incetat sa se roage pentru el, pana cand nu a aflat ca a trecut acea primejdie. Atunci cand se ruga pentru cei bolnavi, spunea: “Dumnezeul meu, ajuta-l pe acest bolnav si ia de la mine sanatatea” si primea cu bucurie toate bolile pe care i le trimitea Dumnezeu. Odata, cand Parintele Paisie Aghioritul a aflat ca o fetita s-a imbolnavit de cancer la intestine, a insemnat-o in Semnul Sfintei Cruci si s-a rugat spunand: “Hristoase al meu, da-mi mie cancerul, eu sa-l am!” Si Bunul Dumnezeu nu a trecut cu vederea cererea lui; la sfarsit, potrivit dorintei lui, a primit cumplita boala a cancerului, prin care s-a si savarsit. Cu toate acestea, toata viata lui a patimit impreuna cu cei bolnavi si mai ales cu cei suferinzi de cancer.

Neobositul Parinte Paisie Aghioritul, servindu-i pe inchinatori

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: “Cand aud durerea celuilalt, pe cioburi de sticla de as sta sau pe spini de as pasi, nu simt (aceasta). Cand celalalt sufera cu adevarat, pot sa-mi dau chiar si viata ca sa-l ajut.” Atunci cand participa la durerea celuilalt, uita de sine insusi, de nevointa sa duhovniceasca, de bolile sale, si se ruga din inima, spunand: “Hristoase al meu, lasa-ma pe mine, nu ma lua in seama, ci ia aminte la oamenii care sufera.” Chiar si in ultimii ani ai vietii sale, cand era cu totul istovit din pricina deselor hemoragii, atunci cand vedea ca este nevoie, uita de starea sa critica si, fie sprijinit de gardul Chiliei sale, fie cazut pe scandura pe care o avea in loc de banca, ii sprijinea pe cei indurerati.

Nemasurata dragoste a Parintelui Paisie Aghioritul il facea sa-si jertfeasca chiar si mantuirea! Cuviosul Paisie Aghioritul, asemeni Sfantului Apostol Pavel, se ruga lui Dumnezeu sa mearga el in iad, numai sa guste putin din Rai si oamenii care traiesc departe de Dumnezeu.

Pentru toate acestea, Dumnezeu i-a dat din belsug Harul Sau, de vreme ce Parintele Paisie Aghioritul le-a dat pe toate pentru El si pentru om. Hristos ii asculta rugaciunile si ii raspundea cu minuni, intrucat era un fiu iubit al lui Dumnezeu.

Parintele Paisie Aghioritul a imbinat intru sine harismele proorocilor Vechiului Testament cu cele ale barbatilor sfinti ai Noului Testament. Nu vom gasi un sfarsit daca vom incerca sa enumeram harismele si puterile Cuviosului Paisie Aghioritul. Aceasta nu este o exagerare, ci este realitatea. Dumnezeu este Cel Care l-a impodobit si l-a cinstit pe Parintele Paisie Aghioritul cu atatea harisme. Iar darurile lui Dumnezeu pot fi precum Insusi Dumnezeu - nesfarsite si nemarginite.

Adormirea Cuviosului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a trecut la cele vesnice pe 12 iulie 1994 si a fost ingropat in curtea Manastirii de maici a Sfantului Ioan Teologul, intemeiata chiar de Parintele Paisie Aghioritul, la Suroti, langa orasul Tesalonic din Grecia. Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul a devenit loc de inchinaciune si izvor de tamaduiri. Chiar si dupa adormirea sa, Parintele Paisie continua sa faca minuni, atat la mormantul lui, cat si in alte parti.

Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul, din curtea Manastirii Sf. Ioan Teologul, de la Souroti (Tesalonic, Grecia)

Recunoasterea sfinteniei (canonizarea) Cuv. Paisie Aghioritul

Pe 13 ianuarie 2015, Parintele Paisie Aghioritul a fost trecut oficial in randul Sfintilor de catre Sfantul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Aprobarea includerii Cuviosului Paisie Aghioritul in randul Sfintilor Bisericii Ortodoxe a fost anuntata de catre Patriarhia Ecumenica pe site-ul sau oficial, printr-un anunt in limba engleza, publicat la aceasta adresa web: http://www.patriarchate.org/-/anakoinothen-13-01-2015-

Pe 3 si 4 iunie 2015, Biserica Ortodoxa Romana a hotarat ca, incepand cu anul 2016, Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul sa fie inscris in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, cu ziua de pomenire 12 iulie. Aceasta hotarare a fost anuntata pe site-ul oficial al Patriarhiei Romane, in limbile romana si engleza:
http://patriarhia.ro/intensificarea-misiunii-sociale-si-apararea-unitatii-bisericesti-8065.html
http://patriarhia.ro/intensification-of-the-social-mission-and-defence-of-the-church-unity-8074-en.html

Desi abia pe 13 ianuarie 2015 a fost aprobata canonizarea sa (adica a fost trecut oficial in randul Sfintilor Bisericii Ortodoxe), constiinta soborniceasca a plinatatii Bisericii il cinsteste de mult timp ca Sfant pe Cuviosul Paisie Aghioritul. Iar aceasta cinstire vine din toate straturile societatii si este unul din elementele de baza care au contribuit la inceperea formalitatilor canonice pentru trecerea in randul Sfintilor a Cuviosului Paisie Aghioritul.

---

¹ Cei mai renumiti Sfinti Capadocieni sunt: Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur), Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Arsenie Capadocianul.

² Parintele Paisie Aghioritul a fost trecut in randul Sfintilor Bisericii Ortodoxe de catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol pe data de 13 ianuarie 2015, iar pe 3 si 4 iunie 2015, Biserica Ortodoxa Romana l-a inscris pe Cuviosul Paisie Aghioritul in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, cu ziua de pomenire 12 iulie. Mai multe detalii gasiti in ultima sectiune a acestui articol, intitulata: "Recunoasterea sfinteniei (canonizarea) Cuv. Paisie Aghioritul".

³ Staretul Porfirie Kafsokalivitul este un alt Sfant ortodox grec, mare facator de minuni, care a adormit intru Domnul pe 2 decembrie 1991 si a fost trecut de curand in randul Sfintilor.

⁴ Harisma reprezinta un dar special (duhovnicesc) al Duhului Sfant, care este insotit de anumite puteri minunate (iesite din comun) atunci cand este exercitat exterior. Harismele sunt daruite de Dumnezeu oamenilor care se afla pe calea desavarsirii si care au fost inzestrati natural cu anumite aptitudini; totusi, harismele nu sunt rodul muncii unei persoane, ci sunt un dar exclusiv al Duhului Sfant. Harismele se deosebesc de talente prin faptul ca harismele vizeaza madularele trupului lui Hristos, in timp ce talentele pot fi folosite chiar impotriva Bisericii.

⁵ Apoftegma reprezinta o gandire adanca, exprimata simplu si lapidar.

Citiți articolul în întregime

Inregistrare VIDEO cu Parintele Paisie Aghioritul

Aceasta inregistrare video este una din foarte putinele filmari care exista cu Parintele Paisie Aghioritul. Aceasta desi este un Sfant contemporan (1924 - 1994), care a fost vizitat, de-a lungul anilor, de zeci de mii de persoane (in ultimii ani ai vietii sale, intr-o zi obisnuita il vizitau cam 100 - 200 de oameni), deoarece smeritului monah nu-i placea si evita sa fie fotografiat, inregistrat sau filmat, si nici nu permitea acest lucru, decat in cazuri deosebite. Ceda doar in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu fie raniti de refuzul sau. Astfel, Parintele Paisie Aghioritul, din dragoste, isi jertfea chiar si smerenia!

Cuviosul Paisie Aghioritul "nu se lasa prins" in fotografii, inregistrari sau filmari

Datorita adancii sale smerenii, in cele mai multe cazuri, atunci cand oamenii doreau sa-i faca vreo fotografie sau sa-l inregistreze sau sa-l filmeze, Parintele Paisie nu le permitea acest lucru. Chiar daca acestia nu ii spuneau nimic despre intentiile lor si incercau sa-l filmeze sau fotografieze sau inregistreze pe ascuns, Cuviosul Paisie Aghioritul isi dadea seama de aceasta si le cerea sa inchida aparatele. Uneori, chiar le spunea: "Chiar daca nu le veti inchide, nu vor inregistra", lucru care se si intampla.

Cei care nu ascultau de indemnul Parintelui si incearcau sa-l fotografieze sau inregistreze pe ascuns, constatau cu surprindere ca: fie se bloca aparatul, fie se ardea filmul, fie fotografiile ieseau complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost acoperit, fie fotografia era foarte clara, dar Parintele Paisie nu aparea deloc in ea, fie caseta nu mai mergea deloc, fie se derula complet, dar nu inregistra nimic, fie se inregistrau toate celelalte sunete (ciripitul pasarilor, discutiile altor oameni care erau de fata, alte zgomote), dar vocea Cuviosului Paisie lipsea, fie casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie.

Mai multe detalii despre aceasta putere supranaturala, aceasta harisma, aceasta putere ce depaseste legile firii, pe care Parintele Paisie Aghioritul, datorita adancii sale smerenii si a nevointei sale peste masura, a primit-o in dar de la Bunul Dumnezeu, gasiti in cartile care relateaza minunile sale, cele mai importante in acest sens fiind cele doua carti mentionate in sectiunea "Bibliografie" a acestui articol.

Descrierea acestei inregistrari foarte rare

In aceasta inregistrare video, Cuviosul Paisie Aghioritul vorbeste cu inchinatorii, in curtea colibei sale, Panaguda. Mai intai, se vede cum Parintele, sprijinindu-se intr-un baston, insoteste un inchinator catre un grup de inchinatori care sunt asezati in curtea colibei, undeva mai la umbra. Vocea care se aude pe fundalul sonor al videoclipului este probabil chiar vocea Cuviosului Paisie. Apoi, Parintele Paisie este redat in mijlocul inchinatorilor, sfatuindu-i.

Recomandare

Uneori, dupa vizionarea videoclipului, apar alte videoclipuri. Pentru a va asigura ca vizionati videoclipul care trebuie (adica cel care este inclus in acest articol), se recomanda ca, inainte de fiecare data cand doriti sa-l vizionati, sa dati Refresh (Reactualizare, Reincarcare), din navigator, la aceasta pagina web; puteti realiza aceasta apasand tasta F5.

Bibliografie

Detaliile despre modul iesit din comun in care Cuviosul Paisie Aghioritul "nu se lasa prins" in fotografii sau pe casete audio sau video, precum si despre numarul mare de inchinatori care l-au vizitat, au fost luate, in principal, din urmatoarele doua carti, aparute la Editura Evanghelismos din Bucuresti:

• "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac
• "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor", scrisa de Nicolae Zurnazoglu

Citiți articolul în întregime

Cartile Cuviosului Paisie Aghioritul

Cartile scrise despre Cuviosul Paisie Aghioritul

	"Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie", de Dionysios Farasiotis, Editura Egumenita si Editura Cartea Ortodoxa, Galati
	"Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor", de Nicolae Zurnazoglu, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006 Aceasta carte cuprinde MINUNILE savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul
	"Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", de Ieromonahul Isaac, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005
	"Cuviosul Paisie Aghioritul, prietenul copiilor", de Cătălin Grigore, Editura IONA, Bucuresti, 2012

Citiți articolul în întregime

Sfaturile Părintelui Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a sfătuit și îndrumat duhovnicește, de-a lungul timpului, numeroși monahi și mireni de toate categoriile sociale, de toate vârstele și din toate părțile lumii. Mare parte din aceste sfaturi au fost adunate în cărțile scrise despre el.

Sfaturile sale nu sunt general valabile

Trebuie accentuat totuși un aspect foarte important referitor la sfaturile acestui mare ascet: ele nu sunt valabile pentru toți oamenii. Mai ales din acest motiv Cuviosul Paisie nu dorea să fie înregistrat pe casetă [1].

Părintele cunoștea dispoziția sufletească, receptivitatea, rezistența celui pe care îl sfătuia și de aceea vorbea potrivit cu statea aceluia. El se purta cu fiecare suflet cu mult discernământ, evitând extremele și exclusivismul, și dădea leacul potrivit.

Pentru aceeași problemă dădea la persoane diferite soluții diferite. Nu era "compresor". Odată a spus cuiva: "Tot ce-ți spun, o spun pentru tine. Iar dacă vei spune și altuia, nu se va folosi, ci mai mult se va vătăma. De aceea să fii cu luare aminte."

Sfaturi si apoftegme despre GANDURI

"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului."

"Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are."

""Inapoia Mea, satano!" De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el (cu necuratul) prin gandurile cele de-a stanga?"

"Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii - cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in spate."

"Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa."

Citiți articolul în întregime

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a savarsit minuni atat in timpul vietii sale, cat si dupa trecerea sa la cele vesnice. Si continua sa savarseasca minuni uimitoare si astazi, la 21 de ani de la adormirea sa, asa dupa cum marturisesc numeroase persoane in multe dintre cartile scrise despre el.

Parintele Paisie Aghioritul in fata
Colibei sale, Panaguda, in mai 1980

In articolul de pe prima pagina a acestui blog, "Despre Parintele Paisie Aghioritul", am prezentat pe scurt harismele Parintelui Paisie, dintre care majoritatea sunt daruri care depasesc legile firii si datorita carora smeritul monah aghiorit facea nenumarate minuni. Aceste harisme si minuni sunt descrise detaliat in cartea sa biografica, "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac, precum si in cartile "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor" si "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie".

Iata cele mai importante minuni savarsite de Parintele Paisie:

Vindeca boli incurabile, uneori imediat si numai cu cuvantul. Exemple de vindecari minunate savarsite de smeritul monah aghiorit gasiti pe pagina "Vindecari savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul", de pe acest blog.

Scotea diavolii din oamenii demonizati.

Profetea lucruri care li se vor intampla oamenilor sau unui popor in viitor.

Cuviosul Paisie, in fata Colibei sale, Panaguda, stand de vorba cu un alt monah. In fata Colibei se pot observa buturugile, care erau "fotoliile" pe care s-au asezat miile de inchinatori care l-au vizitat.

Uneori, cunostea cine sunt oamenii care il vizitau, fara ca altcineva sau acestia sa-i spuna vreo ceva despre ei insisi.

Ii cunostea pe oamenii care il vizitau mult mai bine decat se stiau ei insisi.

Parintele Paisie, in fata Colibei Panaguda, inconjurat de vizitatori

Uneori, stia ce se intampla unei persoane - ce face, ce gandeste, cum se simte - care se afla chiar si la sute de kilometri departare de el.

Uneori, stia ce scrie in unele scrisori pe care le primea, fara a le deschide. Uneori, stia ce contin unele pachete pe care le primea, fara a le deschide.

Stia cu exactitate daca un gand sau o intamplare era de la Dumnezeu sau de la diavol.

Parintele Paisie, sfatuind inchinatori

Desi avea doar clasele primare, veneau la el sa-i ceara sfatul oameni din toate paturile sociale, de diverse religii si din toate colturile lumii: eruditi si neinvatati, persoane politice, deputati, ministri, senatori, medici, teologi, episcopi, profesori universitari, din Grecia, Franta, Germania, Statele Unite, Rusia, Romania, Canada, Australia, Africa, etc. De cele mai multe ori, in doar cateva minute, Parintele Paisie Aghioritul le oferea raspunsuri si rezolvari la toate problemele la care acesti oameni ii cereau ajutorul. De multe ori, Parintele le oferea solutii chiar fara ca acestia sa-i spuna vreo ceva despre necazurile lor.

Parintele Paisie si vizitatorii sai - monahi si mireni -,
asezati pe buturugile ("fotoliile") din fata Colibei sale, Panaguda

Parintele Paisie

Desi terminase doar primele patru clase primare, povatuia duhovniceste monahi si manastiri, rezolva problemele mirenilor casatoriti si necasatoriti, conversa cu oameni de stiinta, care se minunau de cunostintele si agerimea sa, intrucat smeritul monah aghiorit solutiona in cateva minute diferite subiecte stiintifice.

Desi avea doar clasele primare, devenise un adevarat teolog si cunostea in profunzime tainele lui Dumnezeu, incat solutiona in cateva minute neclaritatile teologice adunate in ani de zile de profesorii universitari de la Facultatea de Teologie.

Uneori, atunci cand vroia el sau cand Dumnezeu considera ca asa este mai bine, Parintele Paisie Aghioritul se facea nevazut - desi se aflau oameni in jurul sau, acestia nu il vedeau.

Cuviosul Paisie Aghioritul, sfatuind un
copilas, in fata Colibei Panaguda

Cand era fotografiat sau inregistrat pe ascuns si el nu dorea acest lucru, nu era inregistrat in fotografii sau pe casete audio - fie fotografiile ieseau complet negre, fie se ardea filmul, fie se bloca aparatul, fie caseta nu mergea deloc, fie se derula complet, dar nu inregistra nimic, fie fotografiile ieseau foarte clar, dar Cuviosul Paisie nu aparea in poza, fie caseta inregistra toate celelalte sunete (discutii ale celorlalte persoane care erau de fata, ciripitul pasarilor si alte zgomote), dar vocea Parintelui Paisie lipsea, fie casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie.

Parintele Paisie Aghioritul vorbind cu doi inchinatori

Cateodata, nu era udat udat de ploaie - desi in jurul lui ploua, pe el nu il atingea nicio picatura.

Cu un copilas	Inconjurat de monahi	Cu un monah

De multe ori, se ridica in vazduh si cu trupul. Unii oameni marturisesc ca l-au vazut in unele momente ca nu pasea pe pamant, ci era ridicat de la pamant la vreo 30 de centimetri.

Parintele Paisie si inchinatori

Cu toate ca era un om firav, din cauza vietii sale ascetice, dar si pentru ca respira numai cu o jumatate de plaman de multi ani (i-au fost scosi: plamanul drept si jumatate din plamanul stang), dupa ce isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga putin, ridica stanci peste masura de grele, stanci care nu puteau fi ridicate de mai multi oameni sanatosi si puternici.

A fost vazut de unele persoane cum, uneori, radia Lumina necreata, adica fata sa stralucea ca soarele - adica, in acele momente, chipul smeritului Parinte Paisie stralucea de o lumina lina, alba, puternica, dar nu orbitoare, incat se distingeau trasaturile fetei sale. Alti inchinatori marturisesc cum l-au vazut pe Cuviosul Paisie invaluit in intregime intr-o lumina aurie ce cobora de sus - era mai puternica decat lumina soarelui, mai curata, mai stravezie si putin albastrie. Alti inchinatori s-au invrednicit sa vada in unele momente, in jurul capului Parintelui Paisie, o aureola mai luminoasa decat soarele.

Smeritul, bunul si blandul Parinte
Paisie, hranind un iepuras

Nu era vatamat de animalele salbatice, ci, dimpotriva, acestea il ascultau si i se supuneau. Parintele Paisie deseori hranea din mana lui iepuri (care nu se temeau deloc de smeritul monah aghiorit) si ursi salbatici, poruncea serpilor, ursilor, pasarelelor si furnicilor, care i se supuneau.

Asemeni multor Sfinti ai Bisericii Ortodoxe, Cuviosul Paisie cunostea starea celor adormiti. Vedea sufletele anumitor persoane in clipa in care paraseau pamantul si urcau la cer. Cunostea in ce stare se aflau sufletele unor persoane care au trecut la cele vesnice - adica stia daca acele suflete se bucurau in Rai sau daca, dimpotriva, se chinuiau in iad. A salvat sufletul unei batrane care se chinuia in iad, ducandu-l in Rai. Acea batrana il ajutase de multe ori pe Parintele Paisie in timpul vietii, de aceea l-a chemat in ajutor atunci cand era in iad, iar Parintele s-a rugat pentru ea si a reusit sa o duca rapid in Rai - asa mare trecere la Domnul avea si, cu siguranta, mai are si acum si va avea mereu, rugaciunea bunului si smeritului monah Paisie Aghioritul.

Cuviosul Paisie Aghioritul

In mod duhovnicesc, ii auzea pe oamenii care i se rugau si care il chemau in ajutor, chiar si cand se afla la sute de kilometri departare de ei; iar Parintele Paisie ii ajuta in mod nevazut cu rugaciunea sa sau le trimitea raspuns in alt mod.

In mod duhovnicesc, se ducea in casele oamenilor indurerati, la cei care erau gata sa se sinucida, in spitale, la cei care se primejduiau in accidente de masini sau motociclete. A salvat de la moarte numeroase persoane care se aflau la mii de kilometri distanta fata de el, de cele mai multe ori fara ca acestea sa-i fi cerut vreodata ajutorul si fara ca macar sa-l cunoasca pe Parintele Paisie. Uneori, se arata unor oameni care aveau nevoie de ajutorul lui (de cele mai multe ori, tinerilor si copiilor pe care ii salva din accidente), si acestia il vedeau si il auzeau, in vis sau chiar aievea. Uneori, fara sa fie vazut, urmarea, tot in chip duhovnicesc, ce se intampla unei persoane, unei familii sau intr-o manastire.

Parintele Paisie vorbind cu 2 germani

Desi cunostea doar limba greaca, uneori, atunci cand exista un motiv bine intemeiat, comunica cu turisti ce vorbeau alte limbi - si Parintele ii intelegea pe ei, si ei il intelegeau pe Parinte; desi Parintele le vorbea in limba greaca, fiecare din vizitatorii ce-l ascultau il intelegea in limba sa. Se pare ca se intelegeau in limba Cincizecimii.

Carti cu minuni si scurte descrieri

Cartea cea mai bogata in relatari despre minunile sale este "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor", scrisa de Nicolae Zurnazoglu.

O alta lucrare plina de minuni este cartea care descrie viata sa, "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac. In aceasta carte sunt enumerate harismele Parintelui Paisie, adica darurile speciale, mare parte din ele suprafiresti, pe care smeritul monah aghiorit le-a primit de la Dumnezeu, datorita uriasei sale nevointe si dragostei sale enorme pentru intreaga creatie. Aceste harisme sunt descrise si pe prima pagina a acestui blog. In cartea biografica, ele sunt exemplificate prin numeroase minuni care au fost savarsite de mult nevoitorul Parinte Paisie in timpul vietii sale, precum si dupa adormirea sa.

"Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie" este o carte deosebit de interesanta, in care Dionysios Farasiotis descrie in detaliu cum a fost ajutat de Parintele Paisie sa inteleaga si sa descopere ca ortodoxia este credinta cea dreapta, dupa ce a fost influentat, inca din copilarie, de teorii yoghine si hinduse.

Citiți articolul în întregime

Viata Parintelui Paisie Aghioritul

Nasterea in Farasa Capadociei

Fericitul monah Paisie Aghioritul, cu numele de mirean¹ Arsenie Eznepidis, s-a nascut pe 25 iulie 1924, in comuna Farasa din Capadocia² (Asia Mica).

Farasa era, inaintea Schimbului de populatie³, o comuna bine gospodarita, cuprinzand sase sate, ce se aflau la aproape doua sute de kilometri sud de Cezareea. Locuitorii Farasei erau renumiti pentru vitejia lor, datorita careia comuna lor a ramas necucerita de catre teti (turci razvratiti), devenind o insula de pamant grecesc liber la marginile Capadociei.

Desi erau prigoniti de catre turci, farasiotii, ca niste adevarati "macabei"⁴, au reusit sa-si pastreze curata ortodoxia, constiinta nationala si limba.

In comuna Farasa - o adevarata oaza ortodoxa din Asia Mica - existau cincizeci de biserici si multe agheasme (izvoare iesite prin minune), cunoscute in toata Capadocia pentru minunile savarsite prin ele.

Farasiotii erau evlaviosi, iubeau Biserica si aveau duh de nevointa (in zilele de post, cei mai multi dintre farasioti mancau o data in zi), continuand astfel traditia ascetica inceputa de marii Parinti capadocieni.

Ultimul mare ascet capadocian a fost preotul comunei Farasa, Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, Mare Facator de minuni (1841-1924). Datorita minunilor uimitoare pe care le savarsea, alergau la el crestini, dar si musulmani, din toata Capadocia.

Familia Cuviosului Paisie Aghioritul

Traind in acest mediu binecuvantat, stramosii Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul se distingeau prin deosebita lor evlavie.

Tatal Parintelui Paisie Aghioritul se numea Prodromu Eznepidis si a fost primar al Farasei timp de cateva decenii, deoarece avea darul bunei ocarmuiri; era credincios si evlavios; avea o deosebita evlavie la Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul si il asculta in toate. Prodromu era un bun mestesugar (se pricepea la toate); era mai ales un barbat curajos, un foarte bun patriot, un luptator viteaz, un foarte bun tragator si un neinfricat granicer; a salvat de multe ori satul de teti. Era drept, iubitor de oameni si milostiv.

Mama Cuviosului Paisie Aghioritul se numea Evloghia (mai tarziu, in Konița, o strigau Evlampia) si era ruda cu Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul. Era inteleapta, harnica, foarte evlavioasa si fusese crescuta sub povatuirea Sfantului Arsenie Capadocianul.

Aceste suflete binecuvantate - Prodromu si Evloghia - au dobandit zece copii. Primii doi, Ecaterina si Sotiria, au murit de mici. Atunci cand Sfantul Arsenie Capadocianul l-a botezat pe cel de-al treilea copil, a spus sa-l numeasca Zoe (adica viata) si de atunci toti copiii au ramas in viata. Numele lor, in ordinea descrescatoare a varstei, sunt: Zoe, Maria, Rafail, Amalia, Haralambie, Arsenie (Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul), Hristina si Luca. Doi dintre ei - Rafail si Hristina - inca mai traiau in 2004.

Botezul si exilarea

Asadar, in Farasa din Capadocia cea nascatoare de Sfinti, pe 25 iulie 1924, in ziua pomenirii Sfintei si Dreptei Ana (mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria), s-a nascut Arsenie Eznepidis - cel care avea sa devina Marele Sfant ortodox contemporan: Cuviosul Paisie Aghioritul.

In Farasa, la 7 august 1924, cu putina vreme inainte de plecarea lor in Grecia, odata cu Schimbul de populatie³, Parintele Paisie Aghioritul a fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care i-a daruit numele sau si a profetit ca pruncul va deveni calugar.

In anul in care s-a nascut Cuviosul Paisie Aghioritul a avut loc Schimbul de populatie³ si a fost dezradacinat elenismul din Asia Mica. Atunci si familia Cuviosului Paisie, impreuna cu ceilalti farasioti si cu Sfantul Arsenie Capadocianul, a luat drumul amarei pribegii. In corabia care ii ducea in Grecia, in mijlocul imbulzelii, cineva a calcat din neatentie pe pruncul Arsenie. Parintii lui au crezut ca a murit, dar Dumnezeu l-a tinut in viata pe alesul Sau, deoarece acesta urma sa devina povatuitor al multor suflete catre Imparatia Cerurilor.

Atunci era necunoscut printre multimile de refugiati, pruncul Arsenie, care, dupa ani de zile, urma sa devina cunoscut in toata lumea si sa povatuiasca multimi de oameni pe calea credintei. Chiar din primele zile a cunoscut durerea si chinurile oamenilor. Mai tarziu el insusi urma sa devina liman de mangaiere pentru miile de suflete chinuite.

Pe 14 septembrie 1924, de sarbatoarea Sfintei Cruci, dupa multe primejdii, refugiatii au ajuns cu vaporul in portul Pireu, si de acolo s-au stabilit la inceput in Kerkira. Acolo, dupa 40 de zile - conform propriei proorocii ("Eu voi trai patruzeci de zile in Grecia si voi muri intr-o insula") - a adormit in chip sfant si a fost inmormantat Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, lasand urmas vrednic al mostenirii sale duhovnicesti pe micul Arsenie, devenit Parintele Paisie Aghioritul dupa aceea. Dupa putin timp, familia Cuviosului Paisie Aghioritul a plecat din Kerkira si s-a stabilit in Konița din Epir, unde Parintele Paisie Aghioritul si-a petrecut anii copilariei.

Citiți articolul în întregime

Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul

CUPRINS:

• Inmormantarea Cuviosului Paisie Aghioritul
• Manastirea Sfantul Ioan Teologul, de la Souroti
• Imagini de la Manastirea de la Souroti si de la Mormantul Cuviosului Paisie
• Inregistrare video de la Manastirea de la Souroti - 12 iulie 2009

Inmormantarea Cuviosului Paisie Aghioritul

Parintele Paisie Aghioritul a adormit intru Domnul la 12 iulie 1994 (intr-o zi de marti) si a fost inmormantat in spatele Bisericii Sfantului Arsenie Capadocianul, din cadrul Manastirii "Sfantul Ioan Teologul" de la Suroti, Tesalonic - manastire care a fost intemeiata de insusi Cuviosul Paisie Aghioritul.

Dorinta Parintelui Paisie a fost ca inmormantarea lui sa se faca in taina, fara ca sa afle cineva si fara sa cheme pe cineva la inmormantarea sa, iar maicutele de la Sfanta Manastire “Ioan Teologul” de la Suroti i-au respectat dorinta.

Citiți articolul în întregime

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul

Sunt incluse mai jos trei videoclipuri, gasite pe Youtube, si care se pare ca redau o inregistrare audio foarte rara a vocii Parintelui Paisie Aghioritul, oferind sfaturi importante. Parintele vorbeste in limba greaca, dar videoclipurile sunt integral subtitrate in limba romana.

Sfaturi duhovnicesti foarte valoroase

Sfaturile pe care smeritul monah le ofera in acest videoclip sunt deosebit de utile, deoarece Parintele Paisie dezvaluie niste adevaruri esentiale, pe care le exprima in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, si care vorbesc direct inimii.

Sfaturile pe care smeritul si inteleptul Parinte Paisie Aghioritul le ofera in aceasta inregistrare audio in trei parti se potrivesc perfect omului nefericit al zilelor noastre, care rataceste si sufera enorm din cauza faptului ca nu stie care sunt valorile adevarate - SMERENIA si DRAGOSTEA -, si cauta fericirea acolo unde, de fapt, este numai suferinta si neliniste - in LUX, BOGATIE, FAIMA, POFTE, etc. Bunul Parinte Paisie ne dezvaluie care sunt lucrurile pe care orice crestin trebuie sa le ravneasca, precum si ce trebuie sa facem pentru a ne mantui.

Recomandari pentru o vizionare corecta

Pentru a vedea traducerea in limba romana a cuvintelor Parintelui, trebuie sa faceti click pe prima imagine micuta din partea dreapta-jos a videoclipului - cea pe care scrie "CC" sau pe care sunt afisate niste linii orizontale; din nefericire, aceasta imagine micuta pentru afisarea subtitrarii apare numai cand vizionati videoclipurile pe un calculator desktop, nu si pe (toate navigatoarele de pe) dispozitivele mobile.

Uneori, dupa vizionarea videoclipului, apar in locul lui alte videoclipuri. Pentru a va asigura ca vedeti videoclipul care trebuie, inainte de a-l viziona, dati Refresh (Reactualizare, Reincarcare) la aceasta pagina web, din navigator; puteti realiza acest lucru si apasand tasta F5.

Vocea si sfaturile Cuviosului Paisie Aghioritul - partea I-a

Citiți articolul în întregime

Fotografii ale Cuviosului Paisie Aghioritul

Infatisarea Cuviosului Paisie Aghioritul

Infatisarea exterioara a Cuviosului Paisie Aghioritul era cea a unui monah obisnuit. Era de talie mijlocie, aproximativ de 1,60 metri inaltime. Era foarte slab, din pricina ascezei de multi ani si a bolilor sale - de multi ani respira doar cu jumatate de plaman, dupa ce i-a fost scos plamanul drept si jumatate din plamanul stang. Avea trasaturile fetei frumoase, armonioase si fine. Toata infatisarea lui inspira bunatate si simpatie.

• Privirea sa era vioaie, foarte expresiva, patrunzatoare si scanteietoare, inca de cand era copil. Cand era la scoala primara, Parintele Paisie Aghioritul, care pe atunci era micutul Arsenie Eznepidis (aceasta era numele lui de mirean), avea ochii vioi, expresivi si atat de luminosi, incat colegii sai il numeau "Gumbisia", care inseamna licurici, in limba farasiota. Mai multe detalii inedite si deosebit de impresionante despre copilaria si viata Marelui Sfant capadocian gasiti in articolul "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", publicat pe acest blog, si mai ales in cartea sa biografica, "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac.
• Miscarile lui erau insotite de pace, siguranta si noblete.
• Barba lui era potrivit de mare, deasa si aproape cu totul alba inainte de adormirea sa.
• Parul sau - care era carunt si foarte des - ii ajungea pana la umeri. De obicei purta un fes impletit din lana, destul de gros, ca sa-l protejeze de frig. Iar atunci cand iesea afara din Sfantul Munte il purta pe cel aghiorit.
• Palmele mainilor lui, mai mari decat masura obisnuita, erau viguroase si aratau un om care se ocupase cu lucrari manuale.
• Talpile picioarelor lui erau mari, neproportionale cu inaltimea lui.
• Dintii ii lipseau aproape toti, in afara de doi din maxilarul de sus, si de cativa din cel de jos. Nu a vrut sa-si puna dinti, desi fiii sai duhovnicesti i-au propus aceasta. A consimtit insa sa-si puna doua proteze. Atunci cand radea, se vedeau destul de bine. Desi ii lipseau dintii, vorbea clar si nu se vedea aceasta ca o meteahna trupeasca. Dumnezeiescul har, care era vadit la Cuviosul Paisie Aghioritul, acoperea aceasta lipsa, si il facea sa arate si mai frumos.
• Chipul sau era luminos si plin de har.

Citiți articolul în întregime

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul

(autor anonim; acatistul e luat de pe site-ul: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/ac-cuv.paisie.htm )

Dupa obisnuitul inceput, se zic:

CONDACELE si ICOASELE

Condacul 1

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de Sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:

• Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor Sfinţilor capadocieni!
• Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător!
• Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră!
• Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă!
• Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură!
• Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre!
• Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea!
• Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri!
• Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei Lui milostiviri!
• Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Citiți articolul în întregime