Infatisarea Cuviosului Paisie Aghioritul
Infatisarea exterioara a Cuviosului Paisie Aghioritul era cea a unui monah obisnuit. Era de talie mijlocie, aproximativ de 1,60 metri inaltime. Era foarte slab, din pricina ascezei de multi ani si a bolilor sale - de multi ani respira doar cu jumatate de plaman, dupa ce i-a fost scos plamanul drept si jumatate din plamanul stang. Avea trasaturile fetei frumoase, armonioase si fine. Toata infatisarea lui inspira bunatate si simpatie.
- Privirea sa era vioaie, foarte expresiva, patrunzatoare si scanteietoare, inca de cand era copil. Cand era la scoala primara, Parintele Paisie Aghioritul, care pe atunci era micutul Arsenie Eznepidis (aceasta era numele lui de mirean), avea ochii vioi, expresivi si atat de luminosi, incat colegii sai il numeau "Gumbisia", care inseamna licurici, in limba farasiota. Mai multe detalii inedite si deosebit de impresionante despre copilaria si viata Marelui Sfant capadocian gasiti in articolul "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", publicat pe acest blog, si mai ales in cartea sa biografica, "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac.
- Miscarile lui erau insotite de pace, siguranta si noblete.
- Barba lui era potrivit de mare, deasa si aproape cu totul alba inainte de adormirea sa.
- Parul sau - care era carunt si foarte des - ii ajungea pana la umeri. De obicei purta un fes impletit din lana, destul de gros, ca sa-l protejeze de frig. Iar atunci cand iesea afara din Sfantul Munte il purta pe cel aghiorit.
- Palmele mainilor lui, mai mari decat masura obisnuita, erau viguroase si aratau un om care se ocupase cu lucrari manuale.
- Talpile picioarelor lui erau mari, neproportionale cu inaltimea lui.
- Dintii ii lipseau aproape toti, in afara de doi din maxilarul de sus, si de cativa din cel de jos. Nu a vrut sa-si puna dinti, desi fiii sai duhovnicesti i-au propus aceasta. A consimtit insa sa-si puna doua proteze. Atunci cand radea, se vedeau destul de bine. Desi ii lipseau dintii, vorbea clar si nu se vedea aceasta ca o meteahna trupeasca. Dumnezeiescul har, care era vadit la Cuviosul Paisie Aghioritul, acoperea aceasta lipsa, si il facea sa arate si mai frumos.
- Chipul sau era luminos si plin de har.
